Despre carte: an / Baelt credea că totul în lume are felul său. De exemplu, într-o ploaie care a inundat totul în jur cu apă. A bătut lovituri rapide pe acoperișuri și s-a rostogolit pe străzile goale. Apoi - jos pe trotuar, până la chei. Serpuind între numeroase cutii, butoaie și baloți uriași, în marea în hohote. Și de acolo - legănați navele ancorate, bubuiți împotriva digului și spargeți în stropi când lovesc terasamentul. Aceasta era calea ploii. Calea bărbatului care zăcea în fața lui era mai puțin evidentă. Dar se va termina garantat. „Vremea este dezgustătoare, nu-i așa?” a întrebat stânjenit tipul cu buzunar, dar nimeni nu i-a răspuns. Toți cei patru prezenți nu trebuiau să afirme ceea ce este evident. Aveau nevoie de un răspuns la o întrebare ceva mai complexă.